VIATA MONAHALA IN TEXTE ALESE

Viaţa de sfinţenie sau desăvârşirea morală creştină este idealul la care este chemat fiecare creştin. Porunca realizării sfinţeniei o găsim mai întâi în Vechiul Testament, cuprinsă în îndemnul: "Fiţi sfinţi, că Eu, Domnul, sunt sfânt" (Levitic 11, 45). împlinirea acestei porunci era însă anevoioasă, de vreme ce Legea Vechiului Testament, fiind lipsită de harul divin (loan l, 17), rămânea numai o călăuză spre Hristos (Gal. 3, 24).
Prin întruparea Mântuitorului Hristos şi prin jertfa Sa, omul a fost ridicat Ia starea în care fusese iniţial, şi prin împărtăşirea cu harul divin, puterile morale, sufleteşti au fost potenţate, aşa încât s-au creat condiţiile împlinirii poruncii: "Fiţi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel din Ceruri desăvârşit este" (Matei 5, 48). La acestea s-au adăugat îndemnurile către o viaţă demnă de numele de creştin, pe care le găsim la cei cărora li s-a încredinţat misiunea de a fi păstori ai turmei lui Dumnezeu (I Petru 5, 2), adică Sfinţii Apostoli şi urmaşii lor, episcopii şi preoţii (Faptele Apostolilor 20, 28; I Petru 5, 1-2; I Cor. 4, 1; l Petru 4, 10).