RUGATI-VA SA NU VA CREASCA ARIPI

Initial, aceasta carte trebuia sa fie o simpla versiune romaneasca a unui volum aparut in Franta in 1991, alcatuit pe baza textelor alese de autor din volumele Polemici cordiale si Viata ca o corida, publicate in 1983 si, respectiv, 1987. Ulterior, dorinta de a o imbogati in latura ei confesiva a impus mai multe adaugiri care au cerut, fireste, unele renuntari, pentru a nu impovara numarul de pagini. In eseurile, scrisorile, discursurile si convorbirile imaginare din acest fals apel la mediocritate, vocea auctoriala are in mod evident tendinta de a-si submina propriul discurs, abandonand din start arma cea mai eficienta a agresiunii intelectuale: ironia. Paler abordeaza teme morale sau estetice utilizand in mod constant personaje simbolice pentru a pune in scena infruntarea dintre trecut si prezent.

„In Rugati-va sa nu va creasca aripi Paler utilizeaza simbolurile pentru a pune in scena infruntarea sa preferata: trecut versus prezent. Autorul face parte din galeria marilor pesimisti: e complet lipsit de acea orbire atat de necesara citeodata supravietuirii. Privirea lui e intotdeauna indreptata spre trecut, insa nu spre unul «glorios» (varianta banala a pesimismului), ci tocmai spre acela pictat in culorile infringerii. Daca privirea aruncata in viitor a Casandrei ii aducea acesteia moartea, privirea intoarsa spre trecut, pentru a-l pune mereu in oglinda stramta a prezentului, va condamna ganditorul, in orice societate, la singuratate...”
(Bogdan-Alexandru Stanescu)

„Octavian Paler este, probabil, unul dintre intelectualii romani ai ultimilor trei-patru decenii care poate fi socotit «director de constiinta». Iar de nu e singurul, este in chip sigur cel mai indreptatit sa fie numit asa. Dens, consistent, cuvantul lui avea o greutate naturala. O gravitate naturala. Niciodata usuratic...”
(Alex. Stefanescu)