PSIHOSOCIOLOGIA CRIZEI

Crizele sunt generatoare de haos, de dezordine, ele duc la degradarea raporturilor sociale şi a celor interpersonale. Societatea este tentată să atribuie aceste cauze unei permisivităţi sau unui laxism prezent anterior în societate şi să reacţioneze printr-o întărire a controlului şi a sancţiunilor, riscând să accentueze clivajele existente atât în sânul populaţiei, cât şi în relaţiile cu exteriorul. Oamenii sunt reduşi din ce în ce mai mult la condiţia de consumatori, luptându-se cu paradoxurile societăţii (hiperconectaţi şi izolaţi totodată), cu dispariţia cadrului organizat şi a reperelor, dezorientaţi de supralicitarea imaginii, a vizualului. Unii dintre ei se refugiază în artificiul narcisismului, adoptă conduite agresive, adictive, sau cad în depresie şi n-o mai pot depăşi.
Încercând să abordeze a priori criza dintr-o dublă perspectivă, cea a modului subiectiv în care este percepută de indivizi şi cea a marilor răsturnări produse în contextul social, autorii acestui volum s-au adresat unor specialişti recunoscuţi din domeniul psihologiei sociale şi din cel al sociologiei clinice, cerându-le să clarifice la nivel teoretic, dar şi făcând trimitere la activitatea lor practică în domeniul psihosociologiei, noţiunea de criză, aşa cum se conturează ea în urma cercetărilor întreprinse.