POVESTIRI

"...Odată trăise si mai bine. Pe când trăia bărbatul, Dinu, oamenii ii ziceau Măria Dinului. Şi Măria — Dinului, pe vremea aceea, lucra cu Bator alăturea, ca şi acum, iar Dinu lucra în baie, sfredelea stânca şi puşca cu praf ori cu dinamită, ca toţi băieşii. Şi mai câştiga si Dinu trei-patru zloţi la săptămână. Copii aveau pe-atunci vreo cinci capete. Slăbuţi copii. Aveau ce mânca, şi tot erau jigăriţi. Dinu tuşea mult: de câte ori venea de la baie, ud şi plin de tină, tuşea şi suduia copiii - nu-i putea suferi văzându-i aşa de prăpădiţi. Muierea le ţinea partea, îi mângâia, ii săruta pe obrăjorii scorţoşi, de pe care mereu se desprindea un praf ca o pulbere de faină. "