PARADOXUL IUBIRII

E la fel de greu să fii complet fidel pe cât e să fii complet infidel
Rămâne ca fiecare să-şi elaboreze singur aranjamentele, ştiind că nu poţi ridica la rang de soluţie ceea ce ţine de un arbitraj între dorinţa de siguranţă şi dorinţa de aventură.
Pascal Bruckner
Să poţi alege persoana pe care o iubeşti!
Să poţi iubi pe cine vrei!
Iată două forme supreme de liber­tate pe care le trăim astăzi în Occident, evidente la ora actuală, dar atât de greu de imaginat cândva. A fost nevoie de o întrea­gă revoluţie a sentimentului, a percepţiei de sine, a relaţiilor dintre părinţi şi copii pentru a putea ajunge aici. O revoluţie începută în secolul al XVIII-lea.
Pe de altă parte, nişte drepturi – câş­tigate greu – care au un preţ atât de mare!
Cum se poate împăca iubirea – a cărei menire este să ţină oamenii împreu­nă – cu libertatea, care tinde să îi separe?
E o mare dilemă, pe care o trăim as­tăzi, întreţinută de dorinţa de a ne bucura în iubire atât de pasiune, cât şi de indepen­denţă. Cartea lui Pascal Bruckner descrie variaţiile paradoxale la care este supusă iubirea în călătoria pe care o face între erotism şi căsătorie. Putem vorbi, se pare, de progres în ceea ce priveşte condiţia femeii, condiţiile de muncă sau condiţiile de sănătate ale oamenilor. Dar nu şi atunci când vorbim despre sentimente şi pasiuni.
Istoria nu a găsit soluţie la suferinţa din dragoste.